Şi instantele din Craiova ar trebui să lupte pentru adevăr şi dreptate.

Dar realitatea din ultimii ani ne arată cu totul altceva.

Că se vorbeşte prin presă de anumite cazuri…

Iar acum avem chiar și judecători arestați care stau în pușcărie alături de cei pe care i-au condamnat!

Asta e doar vârful icebergului!

Sunt mulţi preşedinţii de complete de judecată care au dat soluţii în dosare doar după interese personale.

Nu i-a interesat legea, adevărul, dreptatea!

Atâta vreme cât inamovibilitatea le permite să scrie orice fără a fi traşi la răspundere pentru ei a fost mană cerească.

Iată de ce casta magistraţilor a devenit una foarte avută.

De fapt nu este normal să ne deranjeze banii pe care îi fac unii din muncă cinstită.

În cazul judecătorilor din Craiova însă această noţiune e utopică.

Cazul prezentat aici este desigur unul din zecile de mii care s-au derulat prin instanţele din Craiova.

Şi pentru că aici este o stare de normalitate fărădelegea în roba de magistrat, prima hotărâre dată în dosarul care a mers 14 ani pe culoarele instanţelor poartă semnătura judecătorului Marian Budă care era atunci la Judecătoria Craiova.

Toată lupta a fost pentru un teren în mijlocul Craiovei care era extrem de vânat de dezvoltatorii imobiliari.

Şi unde e vorba de bani mulţi apar şi interese pentru acest teren s-au implicat să-l ia cu japca atât judecători cât şi procurori şi avocaţi şi cine mai ştie cine o fi la mijloc.

Fazele procesului au evoluat şi la un moment dat, în ultima fază de recurs la Curtea de Apel Craiova a fost închis cu o hotărâre la fel de aberantă a aceluiaşi judecător Budă.

Care ajunsese preşedintele secţiei civile a Curţii de Apel Craiova. Desigur pentru alte merite decât cele profesionale.

Şi tot pe aceleaşi considerente acum a avansat şi este judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.

Şi ne mai mirăm de ce merge totul rău în materie de justiţie în România?!

Anularea unui act de întreţinere

Totul a pornit de la fapta unei bătrâne (mamă a două fete) de a lăsa casa unuia dintre nepoţi şi soţiei acestuia.

A avut această dorinţă expresă pentru că ştia că fata cea mare va distruge totul şi avea  încredere în nepot şi soţia lui că ei vor păstra şi vor îmbunătăţi ceea ce bătrânii făcuseră cu atâta trudă în zeci de ani.

Dar, ceea ce bănuise bătrâna, din păcate, s-a întâmplat.

Şi totul a început imediat după moartea acesteia.

La data de 08 martie 1994 am fost daţi în judecată prin dosarul nr 5909/1994 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Craiova de Combei Victoria domiciliată în Craiova cart. Brazda lui Novac, Bl. F8 sc.2 ap.5 pentru anularea unui act de întreţinere.

Contractul de întreţinere a fost autentificat sub numărul 3699 din 9 februarie 1994 şi a respectat toate procedurile legale, iar notarul a făcut toate verificările, inclusiv a întrebat bătrâna ce intenţie are şi dacă e conştientă de ceea ce vrea să facă. Abia după ce a fost sigur că este întrunită procedura legală, notarul a pus părţile implicate să semneze actele.

Bunica noastră a sperat că astfel casa sa va ajunge pe mâini bune și nu va fi demolată. În mai puţin de trei săptămâni de la decesul bunicii noastre, mătuşa Combei Victoria, a promovat o acţiune la Judecătoria Craiova în care a solicitat anularea actului de întreţinere încheiat între subsemnaţii şi bunică pe motivele:

 1. că autoarea ar fi fost lipsită de discernământ la data încheierii actului şi

 2. că acest act ar fi fals.

În timplul procesului s-a făcut expertiză grafologică  pentru a se stabili dacă este reală acuzaţia de fals şi experţii au arătat că semnătura îi aparţine în totalitate bunicii- deci actul nu este fals.

Din actele medicale ale defunctei Combei Angela – cea care a încheiat actul cu subsemnaţii M.I. şi M.G.M. – a rezultat faptul că aceasta nu era bolnavă din punct de vedere psihic şi nu suferea de vreo boală care să aibă vreo legătură cu lipsa de discernământ.

Am făcut dovada cu martori că întreţinerea efectivă a defunctei s-a făcut înainte de de a se încheia acest contract iar cheltuielile de înmormântare şi pomenile au fost suportate de noi.

Toţi martorii au declarat că aveau cunoştinţă de intenţia buncii noastre C. A. de a ne face acte prin care să ne dea casa.

Judecătorul Marian Budă a anulat însă actul de întreținere pe motivul: “cauză imorală” ..

Magistratul spune că “astfel s-au fraudat interesele celorlalţi moştenitori”- o aberaţie uriaşă care ne-a lăsat perplecşi (şi fără casă!) şi care nu a putut ulterior îndreptată pe căile extraordinare de atac.

Instanţa de fond s-a pronunţat pe o situaţie care nu a fost pusă în discuţia părţilor şi care nu era cuprinsă în motivele acţiunii promovată de reclamanta Combei Victoria (altfel spus instanţa a admis acţiunea şi a anulat actul pe o cauză imorală deşi această situaţie nu a fost pusă în discuţie).

Parcursul dosarului la Judecătoria Craiova a fost astfel:

- la 31 mai 1994 – preşedinte Gheorghişan Sonia, jud.: Beţivu Elena

- la14 iunie 1994 – preşedinte: Belulescu P., jud.: Budă M.

- la 16 dec. 1994 – preşedinte: Buda Marian, jud. Belulescu P.

- la 24 ian. 1995 – preşedinte: Belulescu P., jud.: Budă M.

- la 21 feb. 1995 - preşedinte: Budă M, jud. Belulescu P.

- la. 03 mar. 1995 – preşedinte: Budă Marian, jud. Gabriela Ionescu

În tot acest dosar grefier a fost Mariş Mihaela.

În dosarul 5909/1994 Judecătoria Craiova a pronunţat hotărârea cu nr. 3857/ 03.03 1995 împotriva căreia noi am formulat apel solicitând instanţei să reanalizeze probele din dosarul instanţei de fond şi totodată am mai depus acte medicale noi (respectiv adeverinţe care au atestat faptul că avea discernâmânt).

Precizez că nu au existat niciun fel de acte medicale, de probe, care să ateste în vreun fel că bunica noastră Combei Angela ar fi avut probleme de natură psihică.

Mai mult, la dosar există declaraţiile de martor care atestă şi probează intenţia bunicii noastre de a ne face acte pe casă cu mult înainte ca acest lucru să se întâmple.

În plus, reclamanta Combei Victoria care spunea despre mama sa că nu ar fi avut discernământ nu a adus niciun act medical (nici măcar o reţetă) care să susţină această afirmaţie.

Am continuat însă să sperăm în dreptatea pe care instanţele ar fi trebuit să o aducă.

La Tribunalul Dolj au judecat următorii:

- la 02.06.1995 – preşedinte: Ioana Bodri, jud. Maria Rusu, Haralambie Ungureanu

- la 16.06.1995 – preşedinte Ion Peia, jud. Maria Rusu, Costinela Sălan

- la 07.07.1995 – preşedinte Ioana Bodri, jud. Ion Peia, Maria Rusu

Instanţa de apel a respins cererea noastră invocând o situaţie care nu este reală şi motivând într-un limbaj ale căror fraze nu duc la un înţeles clar, ce temei de drept a fost aplicat pentru respingerea apelului. Singura soluţie rămânea recursul.

Împotriva deciziei civile nr. 1701 pronunţată de Tribunalul Dolj la 07.07.1995 în dosarul nr. 2090/1995 am declarat recurs pe motivul că cele două instanţe au încălcat principiul disponibilităţii, iar reclamanta nu şi-a modificat niciodată temeiul de drept al acţiunii principale iar cele două instanţe s-au pronunţat pe un motiv care n-a fost invocat şi nici susţinut de reclamantă.

La Curtea de Apel Craiova au judecat următorii:

- la 30.11.1995 – preşedinte : Nela Drăguţ, jud. M. Stanomirescu, Emilian Lupean

- la 24.01.1996 – preşedinte: Victoria Daha, jud. Vasile Olteanu, Ştefan Ciontu

- la 06.03.1996 – preşedinte: V. Daha, jud. N. Răduică, V. Olteanu

- la 11.04.1996 – preşedinte Ion Peia, jud. Nela Drăguţ, Tania Ţăpurin

- la 23.05.1996 – preşedinte Doru Stoica, jud. Nela Drăguţ, M. Stanomirescu

Curtea de Apel Craiova a respins recursul nostru ca nefondat fără a se pronunţa pe motivele invocate în cererea noastră de recurs. Mai mult decât atât, se constrazice în considerente şi invocă şi o altă situaţie (dolul) care nu a fost discutat la instanţa de fond, apel etc.. Prin decizia civilă 1987 pronunţată la 23 mai de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3928/1995 a respins acţiunea noastră printr-o hotârăre definitivă şi irevocabilă.

Şi astfel actul a fost anulat!

La 27.06.1996 am formulat cerere de revizuire pe baza unui act medical nou, respectiv fişa de consultaţii de la Policlinica Spitalului nr. 2 Craiova, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de Procedură Civilă. Urmare a cererii noastre s-a trimis cauza la Judecătoria Craiova spre soluţionare.

Dosarul a avut nr. 3161/1996 şi prin decizia 2728/10 iunie 1996 completul format din preş. Victoria Daha, jud. Nicolae Răduic, Ştefan Ciontu a trimis spre soluţionare dosarul la Judecătoria Craiova.

Aici a fost judecat astfel:

- la 18.09.1996 – preşedinte Dan Spânu, jud. Carmen Tomescu

- la 26.02.1997 – preşedinte Dan Spânu, jud. Mariana Gavrilă

- la 12.03.1997 – preşedinte Dan Spânu, jud. Alex. Marica

- la 26.03.1997 – preşedinte Dan Spânu, jud. Radu Mateucă

- la 03.09.1997 – preşedinte Dan Spânu, jud. Maria Elena

- la 02.02.1998 – preşedinte Dumitru Stanciu, jud. Maria Elena

Instanţa de fond prin sentinţa civilă nr. 15705 pronunţată la 11.11.1998 în dosarul nr. 16795/1996 a respins cererea de revizuire motivând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 alin.5.

Dealtfel în mod frecvent pe parcursul acestui dosar s-au schimbat judecătorii până în clipa în care s-au “găsit cei potriviţi” să judece cauza.

Pe parcursul acestui proces s-au efectuat cercetări penale privind declaraţia mincinoasă a martorului Vârtosu Marieta (sau Maria..) de către Poliţia municipiului Craiova la solicitarea Parchetului Local. S-au luat declaraţii de martor printre care şi cea a medicului curant al bunicii noastre C.A. care a văzut-o pe autoarea contractului de întreţinere cu nr. 3699 din 9 februarie 1994 cu două sau trei zile înainte decesului acesteia.

Medicul Georgescu Elisabeta a declarat în scris – şi mărturia sa se află la dosarul cauzei – că a avut-o în evidenţă pe bunica noastră Combei Angela de 13 ani şi a precizat că niciodată aceasta nu a avut probleme de natură psihică şi dealtfel nici nu era luată în evidenţele de specialitate. Mai mult, medicul Georgescu a văzut-o după ce semnase actul de întreţinere şi a confirmat că bunica noastră Combei Angela era perfect conştientă de faptele sale. Medicul Vărtosu, care a venit martor pentru reclamanta Combei Victoria, şi care a declarat mincinos că bunica noastră ar fi avut demenţă senilă, nu a văzut-o pe bunica noastră decât pe parcursul celor două săptămâni (adică cu două luni înainte de semnarea actului care a fost anulat de instanţă) cât bunica s-a aflat la mătuşa noastră. Nu a avut-o niciodată în evidenţă şi nici ulterior nu a vizitat-o.

S-a formulat apel împotriva sentinţei civile şi prin decizia civilă 2714 din 09.06.1999 în dosarul nr. 3712/1999 de la Tribunalul Dolj s-a respins apelul formulat împotriva sentinţei civile de către noi Mihai Ion şi Mihai Gabriela în calitatea noastră de revizuenţi.

La Tribunal dosarul a fost judecat astfel:

- la 28.04.1999 – preşedinte Mariana Pascu, jud. Ioana Bodri

- la 09.06.1999 – preşedinte Ioana Bodri, jud. Dan Spânu

Împotriva celor două hotărâri (sentinţa civilă nr. 15705 din 11.11. 1998 a Judecătoriei Craiova şi decizia civilă 2714 din 09.06.1999 a Tribunalului Dolj) privind cererea noastră de revizuire am formulat recurs motivând printre altele că înscrisul nou era determinant în cauză şi că menţiunile sale prezintă o importanţă fundamentală pentru corecta stabilire în cauză a acelor elemente ce configurează problematica legalităţii actului de întreţinere sub coordonata juridică a discernământului autoarei.

Era un act medical nou (şi de fapt noi am depus toate actele medicale, partea adversă nu a adus în susţinerea acuzaţiilor sale nici măcar o adeverinţă) şi se putea vedea că bunica noastră nu a avut niciun fel de afecţiuni de natură psihică.

Curtea de Apel Craiova prin decizia 10002 din 07.12.1999 în dosarul 9189/civ/1999 a respins recursul ca nefondat pe considerentul că motivele de recurs privind în ansamblu cererea noastră de revizuire nu pot duce la dispunerea şi încuviinţarea unor probe noi care să lămurească situaţia de fapt şi a cadrului procesual.

La Curtea de Apel Craiova dosarul a fost judecat de:

- preşedinte Emilian Lupean, jud.Maria Cumpănaşu,Ioana Burci

Între timp poliţia a încheiat cercetările şi a intrat în posesia unui nou raport de expertiză medico-legală cu nr. E1/17315/12.11.1998 care precizează că nu se poate stabili ştiinţific dacă bunica noastră C.A. avea sau nu capacitatea de exerciţiu în momentul întocmirii contractului de întreţinere. Se mai precizează în mod expres în acest act medical nou că „orice alte consideraţii nu pot avea obiectivare ştiinţifică ci doar un caracter arbitrar”.

Expertizele medico-legale nu pot fi considerate a fi obiective în ceea ce priveşte discernământul unei persoane decedate. Bunica noastră nu suferea de boli psihice, nu era senilă, nu existau acte care să ducă la o concluzie medicală în defavoarea bunicii şi implicit a noastră.

Era pentru prima dată când o comisie de expertiză medico-legală îşi asuma respnosabilitatea de a afirma că nu se poate stabili ştiinţific dacă avea sau nu discernământ şi că orice alte consideraţii sunt doar cu caracter arbitrar.

În posesia acestui nou act am intrat la data de 12.04.2000 şi am introdus o nouă acţiune de revizuire la Judecătoria Craiova la data de 21.04.2000 în dosarul nr. 11287/2000.

Dosarul a fost judecat de preşedinte Ecaterina Sandu.

Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă 15255 din 30.08.2000 a respins cererea pe considerentul că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 alin.5 (deşi actele invocate nu au fost în posesia noastră deoarece se aflau într-un dosar penal în a căror posesie am intrat după terminarea cercetărilor).

Împotriva sentinţei civile am formulat apel invocând faptul că instanţa de fond nu a analizat cu pertinenţă actul nou depus de noi ca probă care întrunea condiţiile art. 322 pct.5. din Codul de Procedură Civilă. Instanţa a concluzionat cu uşurinţă, fără o motivare legală că actul nou depus de noi nu confirmă o situaţie fundamental deosebită.

La Tribunalul Dolj dosarul a fost judecat astfel:

- la 08.02.2001 – preşedinte Mihaela Cotora, jud. Carmen Mititelu

- la 15.03.2001 – preşedinte Carmen Mititelu, jud. Gigi Trăistaru

Tribunalul Dolj prin decizia civilă 1000 din 15.03.2001 în dosarul 717/civ/2001 a respins apelul ca nefondat invocând că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 5 din C.P.C.. Nu a spus şi de ce nu sunt întrunite aceste condiţii.

Dealtfel majoritatea hotărârilor care au respins acţiunea pe considerentul că nu ar fi fost întrunite condiţiile art.322 … nu au motivat şi de ce.

Împotriva celor două hotărâri (sentinţa civilă nr. 15255/30.08.2000 a Judecătoriei Craiova şi deciziei civile nr. 1000 din 15.03.2001 a Tribunalului Dolj) am formulat recurs.

Acesta a fost judecat la Curtea de Apel Craiova astfel:

- la 05.07.2001 – preşedinte Marin Covei, jud. Costinela Sălan, Paula Păun

- la 13.09. 2001 – preşedinte Ştefan Ciontu, jud. Costinela Sălan, Paula Păun

Curtea de Apel Craiova prin prin decizia civilă 5230 din 13.09.2001 în dosarul nr. 4944/civ/2001 a respins recursul pe considerentele că nu s-au îndeplinit condiţiile art. 322 pct.5 C.P.C.şi că actul nou nu ar avea un caracter determinant.

Părea că totul e iremediabil pierdut şi la scurtă vreme a început procesul de partaj succesoral între cele două fete.

În anul 2006 am aflat de existenţa unui act medical în urma unei declaraţii notariale a numitului I.L.N. (cetăţean român cu domiciliul în Danemarca) autentificată cu nr. 1781/12.04.2006 la Birou Notar Public Ştefănescu Floriana. Actul medical a fost descoperit în arhiva Biroului Notariat de Stat Dolj (aflată în conservare la arhiva Judecătoriei Craiova) şi ar fi avut un rol determinant în stabilirea soluţiei instanţei dacă ar fi fost cunoscut.

În fapt este vorba de o adeverinţă eliberată la data de 08.02.1994 – cu exact o zi înaintea încheierii contractului de întreţinere nr. 3699 din 9 februarie 1994 – care atestă un diagnostic normal pentru o persoană de 85 de ani şi precizează că aceasta urmează a încheia un act notarial.

Altfel spus, un medic a constatat starea de sănătate a bunicii noastre şi a apreciat că  aceasta este aptă să încheie un act notarial. De aceea, această adeverinţă medicală ar putut fi determinantă în verificările făcute de medicina legală şi, evident, în pronunţarea soluţiei.

Ar fi putut arăta în mod clar (pentru cine avea ochi să vadă) că intenţia bunicii a fost clară de a semna acel act de întreţinere pentru casa din Craiova str. Remus nr.4.

La Judecătoria Craiova dosarul a trecut prin mâinile următorilor judecători:

- la 26.05.2006 – preşedinte Marcela Mincă

- la 07.07.2006 – preşedinte Cecilia Uncheaşu

- la 22.09.2006 – preşedinte Robert Condurat

- la 06.10.2006 – preşedinte Robert Condurat (amână pronunţarea)

- la 13.10.2006 – preşedinte Robert Condurat (amână pronunţarea)

- la 19.10.2006 – preşedinte Robert Condurat

Dosarul a trecut pe la trei judecători şi a fost judecat de preşedintele judecătoriei Craiova care a avut nevoie de patru termene, întinse pe mai mult de o lună de zile, pentru a da o pronunţare.

Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă 8095 din 19.10.2006 din dosarul 6947/c/2006 a respins cererea de revizuire înaintată de noi.

Am formulat apel împotriva sentinţei civile dar Tribunalul Dolj a respins apelul ca nefondat prin decizia nr. 298 din 08 iunie 2007 din dosarul nr. 7138/63/2007.

La Tribunalul Dolj dosarul a fost judecat astfel:

- la 27 aprilie 2007 – preşedinte Lucia Lăloianu, judecător Alina Scumpieriu

- la 18 mai 2007 – preşedinte Alina Scumpieriu, judecător Lucia Maria Lăloianu

- La 08 iunie 2007 – preşedinte Lucia Maria Lăloianu, judecător ALina Scumpieriu

Împotriva celor 2 hotărâri (a instanţei de fond şi Tribunalului Dolj) am formulat recurs iar prin decizia civilă 1137/23.10.2007 în dosarul 7138/63/2007 Curtea de Apel Craiova a respins recursul ca nefondat.

La Curtea de Apel Craiova dosarul a fost judecat de:

- 25.09.2007 – preşedinte Oana Ghiţă, judecători Sorin Pascu, Gabriela Ionescu

- La 23.10.2007 – preşedinte Sorin Pascu, judecători Gabriela Ionescu, Oana Ghiţă

Şi cu asta s-a încheiat orice speranţă de a reconstitui actul care a reprezentat voinţa bunicii noastre.

 

Imobilul care s-a aflat în litigiu este situat în zona centrală a Craiovei (zona zero) pe o stradă care este foarte căutată de agenţii imobiliari şi, deopotrivă, de dezvoltatorii imobiliari.

A urmat un proces de partaj succesoral, judecat tot de preşedinţii instanţelor din Craiova.

Deci şi soluţiile date de aceştia sunt pe măsură!

 

Bunica noastră Combei Angela a avut două fete: mătuşa mea Combei Victoria şi mama mea Mihai Iulieta care au deschis partajul succesoral după ce contractul de întreţinere autentificat cu numărul 3699 din 9 februarie 1994 de Notariatul de Stat Dolj a fost anulat.

Acţiunea s-a judecat tot la instanţele din Craiova şi s-a deschis prin dosarul nr.3009/2000 la Judecătoria Craiova care la data de 26 februarie 2004 a pronunţat decizia civilă nr 1874 a stabilit partajarea ce a avut ca finalitate atribuirea în totalitate a imobilului din str. Remus nr. 4 mătuşii mele Combei Victoria.

Totul a fost de principiu în părţi echitabile mai puţin imobilul din Craiova str. Remus nr. 4 pe care şi noi, – în calitate de interveninenţi, şi mama mea M.I. solicitasem să ni se atribuie la partaj.

Precizăm că la data de 24 februarie 2004 (cu două zile înainte de termenul de judecată) mătuşa noastră Combei Victoria a depus la dosarul cauzei o cerere olografă, datată şi semnată în care solicita să i se atribuie imobilul deoarece nu deţine locuinţă proprietate în Craiova. Lucru care nu era o minciună sfruntată.

Combei Victoria avea (şi probabil mai are) imobil în Craiova şi plătea impozit pe acesta.

Chiar dacă am sesizat parchetul despre acest fals în declaraţii, m-am trezit cu refuzul procurorilor de a soluţiona cazul cu începerea urmăririi penale pe considerentul că în procesele civile părţile pot să spună ce vor.

Despre acest lucru nu s-a făcut vorbire la termen ci doar în motivarea sentinţei civile. Atât în apel cât şi în recurs noi în calitate de interveninenţi în dosar cât şi mama mea am venit cu probe în care am demonstrat că numita Combei Victoria deţine în proprietate un apartament cu trei camere în Craiova. Chiar dacă am adus dovezi care demonstrau fără echivoc minciuna mătuşii mele Combei Victoria, instanţele nu le-au luat în considerare şi nici nu au făcut vreodată referire la acestea.

Neregulile nu se opresc aici.

Certificatul de moştenitor arăta că la adresa din Craiova str. Remus nr. 4 există o suprafaţă de 533 metri pătraţi.

Mătuşa noastră Combei Victoria a modificat cu pixul cifra 3 transformând-o în 8 şi astfel suprafaţa a devenit 588 metri pătraţi.

La dosarul de partaj succesoral s-a depus o chitanţă de mână încheiată de subsemnatul cu vecinul de la nr.6 în anul 1998 prin care îi vindeam acestuia un teren în suprafaţă de 39 de metri pătraţi. (Exista acolo şi precizarea că mă aflu în litigiu şi dacă nu îi voi putea face acte notariale vânzarea se va anula şi voi plăti o anumită sumă de bani)

Conform principiului „ treiului modificat în opt” instanţa a citit în loc de 39 numărul 89 chiar dacă de fiecare dată am precizat că e vorba de o suprafaţă de teren de 39 de metri pătraţi formată dintr-un patrulater cu lăţimea de 1,5 metri şi lungimea de 26 de metri.

Expertul care a măsurat terenul de la adresa din Craiova str. Remus nr. 4 pe perioada acţiunii de partaj succesoral a găsit acolo suprafaţa de 507 metri pătraţi.

507 + 39 = 546. Dacă aplicăm la aceasta eroarea admisă la orice măsurătoare cadastrală de ±2% obţinem 535 metri pătraţi – un număr foarte aproape cu valoarea din certificatul de moştenitor în baza căruia s-a făcut succesiunea.

Instanţa a avut în vedere însă alte reguli!

I-a atribuit mătuşii mele Combei Victoria suprafaţa de 507 metri pătraţi pe considerentul că nu ar fi avut locuinţă proprietate în Craiova (chiar dacă am demonstrat că acest lucru nu este adevărat), iar mamei mele i s-a atribuit suprafaţa de 89 de metri pătraţi.

Toate căile de atac pe care le-am folosit nu au avut sorţi de izbândă şi partajul succesoral a rămas definitiv şi irevocabil în forma stabilită de instanţa de fond prin decizia nr. 3378 din 29 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova în dosarul nr. 5144/civ/2005.

Şi istoria nu se încheie aici!

În luna ianuarie 2007 mama mea a încercat să pună în executare hotărârea instanţei pentru a intra în posesia suprafeţei atribuite de judecătorii din Craiova.

Ceea ce s-a dovedit a fi cu adevărat greu de pus în practică.

La faţa locului Biroul Executorului Judecătoresc Balaci Titi prin dosarul nr. 10/E/2007 a constatat un impediment la executare în sensul că terenul în suprafaţă de 89 de metri pătraţi atribuit mamei mele se află în folosinţa proprietăţii de la nr.6 cu care face corp comun şi deci nu s-a putut face punerea în posesie.

S-a făcut o contestaţe la executare şi în dosarul 4186/215/2007 Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr 7843 la data de 30 mai 2007 prin care a respins acţiunea.

Ulterior şi Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 25 din 25 ianuarie 2008 a respins apelul şi astfel că nu se poate pune în aplicare o hotărâre de partaj succesoral a instanţelor craiovene.

A urmat recursul de la  Curtea de Apel Craiova care a fost judecat de preşedintele secţiei civile Marian Budă (acelaşi care cu 14 ani în urmă anulase un act de întreţinere pe un alt considerent decât îi fusese solicitat în acţiune).

Din acest punct de vedere, şirul neregulilor terenului din Craiova str. Remus nr. 4 începe şi se termină cu judecătorul Marian Budă, un individ în a cărui declaraţie de avere găsim multe bunuri imobile şi mobile, dar şi numeroase depozite la bănci. (cele declarate!)

Mulțumesc toturor acestor magistrați plătiți cu bani grei de statul român să judece în spiritul adevărului și dreptății care m-au făcut să pierd 15 ani prin instanțe, bani pentru avocați, dar și casa pe care bunica a vrut să ne-o lase nouă!

Mama mea le mulțumește și ea acelorași, așaziși, judecători care au lăsat-o fără dreptul la moștenire. Chiar dacă avea drepturi egale cu sora sa, toată casa și terenul din centru Craiovei au fost atribuite unui singur moștenitor.

Aceste lucruri s-au întâmplat în România postedecembristă și sunt doar exemple pentru cât de simplu unii magistrați nu respectă adevărul și dreptatea ci doar interesele lor!

Din punct de vedere juridic s-a încălcat principiul la un proces echitabil avându-se în vedere faptul că nu s-a pus în discuţie de către prima instanţă (instanţa de fond) temeiul de drept pe care aceasta şi-a motivat hotărârea, pronunţându-se pe o situaţie care n-a fost pusă în discuţie părţilor şi care nu a fost invocată de către reclamanta Combei Victoria ca şi temei de drept în acţiunea principală sau printr-o eventuală precizare la acţiune.

S-a încălcat principiul contradictorialităţii în sensul că nefiind invocat de către reclamantă temeiul de drept (deci nu a fost invocat în acţiunea principală şi nici printr-o altă cerere) pe care instanţa a admis acţiunea, judecătorul avea obligaţia să dea posibilitatea părţilor să discute în contradictoriu pe acest aspect, astfel am fost puşi în imposibilitatea de a ne apăra, de a participa la prezentarea şi argumentarea si dovedirea în contradictoriu şi dreptul de a discuta şi combate cu probe situaţa care a fost invocată de instanţă.

Instanţa pronunţându-se pe o cauză ilicită şi imorală (care n-a fost invocată de reclamanta Combei Victoria nici verbal şi nici prin vreun înscris) nu ne-a dat posibilitatea să ne exprimăm punctele de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept.

Instanţa a săvârşit o gravă eroare pronunţându-se pe o situaţie care nu a fost cerută şi invocată.

Această situaţie nu a fost pusă în dezbatere, instanţa de fond, cu de la sine putere, încălcând cel mai elementar principiu de drept s-a pronunţat pe o situaţie de care noi nu am avut cunoştinţă.

Înstanţa avea obligaţia să se pronunţe strict doar pe cererile şi pe temeiul de drept care a fost invocat de către reclamanta Combei Victoria.

Un complet de judecată nu poate să invoce el temeiul de drept sau să schimbe înţelesul cererii acţiunii formulată de un justiţiabil.

Instanţa este obligată să dea cuvântul părţilor asupra oricăror cereri sau probleme de drept invocate şi să-şi întemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii.

Dispoziţiile art. 113 şi 116 din Codul de Procedură Civilă prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare, la care se vor ataşa copii după acte pentru comunicare în ideea ca părţile să fie înştiinţate reciproc asupra pretenţiilor şi asupra apărărilor lor precum şi asupra probelor pe care înţeleg să le administreze dându-se posibilitatea astfel să nu se încalce principiul contradictorialităţii.

În respectarea principiului contradictorialităţii nicio probă nu poate fi opusă celeilalte părţi dacă nu i s-a oferit posibilitatea să se pronunţe asupra ei. De aceea judecătorul nu poate să-şi întemeieze soluţia pe care pronunţă pe o situaţie şi pe un temei de drept care nu a fost avut în vedere de către reclamanta Combei Victoria prin acţiunea principală şi care n-a fost pus în discuţia părţilor şi deci nici a noastră. Instanţa de fond nu şi-a îndeplinit rolul activ manifestând un abuz de drept şi facem referire la faptul că din cererea principală a reclamantei Combei Victoria prin motivele pe care aceasta a înţeles să le invoce a făcut referire strict la lipsa de discernământ şi fals în acte (s-a dovedit că defuncta Combei Angela avea discernământ la momentul semnării actelor şi s-a dovedit că semnătura îi aparţine – deci nu a existat falsul) altfel spus din conţinutul acţiunii nu rezultă expunerea unei alte situaţii.

Rezultă de aici că instanţa nu putea să invoce un alt temei de drept în afară de cel invocat de reclamanta Combei Victoria.